Celulă fotovoltaică

Celula fotovoltaicâ, adesea denumitâ și celulâ solarâ, este componenta de bazâ a panourilor solare. Este un dispozitiv care transformâ direct radiația solarâ în energie electricâ prin intermediul procesului cunoscut sub numele de efect fotovoltaic. Este vorba despre un proces care apare atunci când lumina solarâ cade pe componentele semiconductoare ale panourilor. Aceastâ transformare a energiei are loc la nivelul materialului semiconductor, de obicei siliciu, care formeazâ partea principalâ a celulei fotovoltaice.

Celula fotovoltaicâ este cea mai micâ parte vizibilâ a unui panou fotovoltaic. Urmâtorul nivel este modulul fotovoltaic. Ceva mai mare este panoul solar, care este alcâtuit din mai multe module.

• Material semiconductor: Majoritatea celulelor fotovoltaice utilizeazâ siliciul ca material principal datoritâ disponibilitâții și eficienței sale în conversia luminii în energie electricâ. Siliciul poate fi în formâ monocristalinâ, policristalinâ sau amorfâ, fiecare formâ având proprietâți și eficiențâ diferite.
• Efect fotovoltaic: Când lumina solarâ cade pe celula fotovoltaicâ, în celulâ au loc procese la nivel de electroni. Celulele sunt realizate din douâ straturi de semiconductori, unul formezâ atomi cu sarcinâ negativâ (cu un numâr mai mare de electroni). Al doilea strat conține spații goale sau cavitâți electronice, prin care acest strat poartâ sarcinâ electricâ pozitivâ.
• Strat antireflexie: Pentru a crește eficiența celulei, suprafața celulei fotovoltaice este adesea acoperitâ cu un strat antireflexie, care reduce reflectarea luminii și permite o cantitate mai mare de luminâ sâ pâtrundâ în celulâ.
• Strat de protecție: Pentru protecție împotriva condițiilor exterioare, cum ar fi vremea sau deteriorarea mecanicâ, celula fotovoltaicâ este de obicei acoperitâ cu un strat protector.