Pompe de căldură

Dimensionați după necesarul de căldură, nu după suprafață

Regulile empirice pe metru pătrat ignoră tocmai cele două lucruri care contează cel mai mult: nivelul de izolare și etanșeitatea la aer. Un calcul de necesar de căldură pe fiecare încăpere, conform EN 12831, dă sarcina termică de calcul în kW la temperatura exterioară de calcul din zona dumneavoastră, iar acel număr, plus o rezervă pentru reîncălzirea apei calde, este ceea ce trebuie să acopere pompa de căldură.

• Folosiți punctul de calcul, nu valoarea nominală. O unitate dată la 12 kW la 7 °C exterior și 35 °C pe tur poate livra considerabil mai puțin la minus 10 °C exterior și 50 °C pe tur. Citiți tabelele de capacitate, nu numele modelului.
• Nu adăugați o marjă de siguranță peste o altă marjă. Calculele de necesar presupun deja regimul staționar cel mai defavorabil. Adăugarea a 30 % peste el produce o unitate care petrece cea mai mare parte a sezonului sub modulația minimă.
• Verificați puterea minimă modulată. O unitate cu invertor care coboară la 30 % din nominal se comportă mult mai bine într-o toamnă blândă decât una care coboară doar la 60 %.
• Luați în calcul separat sarcina de apă caldă. Reîncălzirea unui boiler de 190 l sau 240 l este un eveniment scurt, cu cerere mare, rezolvat de regulă prin programare, nu prin putere nominală suplimentară.

Temperatura pe tur este principala pârghie de eficiență

Fiecare grad de temperatură pe tur costă eficiență. Ca regulă de lucru, fiecare reducere de 1 °C a temperaturii pe tur îmbunătățește COP-ul cu aproximativ 2 până la 2,5 %, deci aceeași mașină, în aceeași casă, poate oscila între slab și excelent, în funcție de cum sunt configurate corpurile de încălzire.

• Încălzirea în pardoseală lucrează la 30 până la 40 °C pe tur, pentru că suprafața de emisie este enormă. Este combinația firească și dă cea mai mare eficiență sezonieră.
• Radiatoarele supradimensionate sau înlocuite pot lucra la 40 până la 45 °C. Dublarea suprafeței radiatoarelor în cele două sau trei încăperi cele mai defavorabile este de obicei mai ieftină decât acceptarea unui sistem de 55 °C timp de douăzeci de ani.
• Radiatoarele existente, dimensionate pentru o centrală pe gaz la 65 până la 70 °C vor funcționa, dar penalizarea de COP este severă, iar unitatea are nevoie de plaja ei de temperatură înaltă doar câteva zile pe an.
• Compensarea după temperatura exterioară trebuie activată întotdeauna. O temperatură fixă pe tur risipește tot avantajul unui compresor cu modulație.

COP, SCOP și ce înseamnă cifrele

COP-ul (coeficientul de performanță) este puterea termică împărțită la puterea electrică absorbită, la un singur punct de funcționare declarat, de exemplu A7/W35, adică 7 °C aer exterior și 35 °C pe tur. SCOP-ul este media sezonieră pe un profil climatic definit și o temperatură pe tur definită, calculată conform EN 14825. SCOP-ul este cifra onestă pentru compararea costului de exploatare, pentru că include funcționarea la sarcină parțială, ciclurile de degivrare și consumul în standby.

• Comparați întotdeauna în aceleași condiții. Un SCOP dat la 35 °C pe tur și unul dat la 55 °C pe tur nu sunt cifre comparabile.
• Degivrarea contează. Între aproximativ minus 5 °C și plus 5 °C, cu umiditate ridicată, bateria exterioară se acoperă cu gheață, iar unitatea inversează periodic ciclul pentru a o topi. Degivrările frecvente trag cifra sezonieră în jos.
• SPF-ul este ce obțineți efectiv. Factorul de performanță sezonier măsurat pe teren include pompele, automatizarea și orice rezistență de rezervă, deci se situează sub SCOP-ul din broșură.

Monobloc sau split, R32 sau R290

La un monobloc, întregul circuit frigorific este sigilat în unitatea exterioară și în clădire intră doar conducte de apă, deci nu este necesară manipularea de gaze fluorurate pe șantier, dar conductele exterioare trebuie protejate împotriva înghețului. La un split, compresorul stă afară, iar condensatorul înăuntru, legate prin conducte de agent frigorific, ceea ce elimină riscul de îngheț și de regulă reduce zgomotul în exterior, dar cere un tehnician frigotehnist autorizat pentru punerea în funcțiune.

• R32 este agentul frigorific curent, cu un GWP de 675, ușor inflamabil în clasa A2L și bine susținut în lanțul de aprovizionare.
• R290 (propanul) are un GWP de 3 și atinge eficient temperaturi mai mari pe tur, dar este inflamabil clasa A3, ceea ce impune distanțe mai stricte de amplasare față de ferestre, uși și guri de scurgere.
• Cantitatea de agent și regulile de amplasare urmează EN 378 și regulamentul privind gazele fluorurate. Confirmați volumul minim al încăperii și distanțele libere înainte de a fixa poziția unității exterioare.

Punctul bivalent și rezistența de rezervă

Punctul bivalent este temperatura exterioară la care pompa de căldură singură nu mai poate acoperi necesarul de căldură al clădirii. Peste el compresorul face totul, sub el contribuie o a doua sursă de căldură. Într-un sistem monoenergetic acea a doua sursă este o rezistență electrică de rezervă, de regulă de 3 până la 9 kW în unitatea de interior. Alegerea unui punct bivalent în jur de minus 7 °C până la minus 10 °C permite unei unități corect dimensionate să acopere marea majoritate a necesarului anual de căldură, rezistența furnizând doar un procent mic din el.

• Urmăriți cât de des pornește rezistența. O rezistență de rezervă care intră în funcțiune regulat în noiembrie înseamnă că dimensionarea sau temperatura pe tur este greșită, nu că unitatea este defectă.
• Ciclurile antilegionella au nevoie de ea. Majoritatea sistemelor folosesc rezistența imersată pentru a ridica periodic boilerul peste 60 °C, ceea ce este normal și de scurtă durată.
• Verificați racordul electric. Unitățile de până la circa 10 kW sunt adesea monofazate la 230 V, iar unitățile mai mari și majoritatea rezistențelor de rezervă cer alimentare trifazată de 400 V, cu întreruptor și RCD dimensionate corespunzător.

Combinarea unei pompe de căldură cu fotovoltaicele

O pompă de căldură este cel mai bun consumator pentru autoconsum pe care îl are o gospodărie, pentru că transformă fiecare kWh de surplus solar în trei sau patru kWh de căldură. Calea practică este un câmp fotovoltaic cu un controler care urmărește injecția: un contor inteligent în punctul de racordare detectează surplusul, iar sistemul ridică temperatura de referință pentru apa caldă sau urcă ușor curba de încălzire cât timp soarele este pe acoperiș.

• Stocați căldură, nu doar electricitate. Ridicarea unui boiler DHW de la 45 la 55 °C absoarbe câțiva kWh de surplus la o fracțiune din costul capacității de baterie.
• Decalajul sezonier este real. Vârful cererii de căldură este în ianuarie, vârful producției fotovoltaice în iunie, deci o pompă de căldură crește puternic autoconsumul primăvara și toamna și mult mai puțin în miezul iernii.
• Atenție la curentul de pornire. Compresoarele cu invertor au pornire lină, dar rezistența de rezervă este o sarcină rezistivă brutală și ar trebui interblocată, ca să nu intre în conflict cu logica de comandă după producția fotovoltaică.

Zgomotul și amplasarea unității exterioare

Unitatea exterioară este singura parte pe care o observă vecinii. Nivelul de putere acustică în dB(A) apare în fișa tehnică, dar ce contează legal este presiunea acustică la limita proprietății, care scade cu distanța și crește în prezența suprafețelor reflectante. Nu așezați unitatea într-un colț între doi pereți, evitați să orientați ventilatorul spre fereastra vecinului, lăsați distanțele libere indicate de producător pentru circulația aerului și montați-o pe tampoane antivibrație, pe un suport rigid, nu direct pe peretele casei. Un mod silențios de noapte reduce turația ventilatorului și frecvența compresorului, cu prețul unei mici pierderi de putere.

Parametri-cheie comparați

Glisați tabelul spre stânga